Ce este un/o aliat(ă)?

Aliat/ă este o persoană care sprijină activ şi care participă la lupta împotriva sistemelor de opresiune. Aliaţii/tele sunt, de obicei, parte din grupurile dominante sau privilegiate. Aceste privilegii pot fi bazate pe rasă, gen, cultură, sexualitate, clasă, etc. Un/o aliat/ă încearcă să submineze aceste privilegii prin faptul că sprijină munca grupurilor non-dominante şi, de asemenea, înţelege faptul că a-ţi recunoaşte propria ta poziţie privilegiată este primul pas în a fi un/o aliat/ă.1

Aliaţii îşi recunosc privilegiul nemeritat pe care îl primesc din partea structurilor nedrepte ale societăţii şi îşi asumă responsabilitatea pentru schimbarea acestor structuri. Aliaţi pot fi bărbaţi care se poziţionează împotriva sexismului, persoane „albe” care luptă împotriva rasismului, persoane heterosexuale care sunt împotriva heteronormativităţii, persoane fără dizabilităţi care lupta împotriva discriminării persoanelor cu dizabilităţi, etc. Un/o aliat/ă înţelege că, deşi face parte dintr-un grup dominant, dintr-un grup care oprimă, nu este el cel care a creat relaţiile de putere care conduc la oprimarea unor grupuri de oameni şi, în concluzie, nu poate dizolva aceste relaţii de putere doar prin simpla bunăvoinţă. Ei înţeleg că trebuie să acţioneze împreună cu alţii ca să contribuie la schimbare. Ei consideră că dacă nu faci nimic înseamnă să reîntăreşti starea de fapt, să nu decizi nimic înseamnă, de fapt, să decizi, să nu fii parte din soluţie înseamnă să fii parte din problemă.2

Ann Bishop, în cartea sa ‘Becoming an Ally’ (Devenind un/o aliat/ă) notează următoarele caracteristici ale unui/unei aliat/e:

  • sentimentul legăturii cu alţi oameni, cu toţi oamenii
  • înţelegerea conceptelor de structuri sociale şi responsabilitate colectivă
  • lipsa unei atitudini individualiste şi egoiste, chiar dacă sunt foarte conştienţi de propriul sine
  • conştiinţa faptului ca totul e un proces, conştiinţa schimbării
  • înţelegerea propriului proces de învăţare şi o estimare realistă a propriei puteri
  • dorinţa de a avea putere împreună cu ceilalţi şi nu de a avea putere asupra celorlalţi
  • sinceritatea, deschiderea şi lipsa ruşinii în ceea ce priveşte propriile limitări
  • cunoaşterea şi simţul istoriei
  • conştiinţa faptului că acţiunea este necesară
  • înţelegerea că bunele intenţii nu au nicio importanţă dacă nu sunt legate de fapte, de acţiune împotriva opresiunii
  • cunoaşterea propriilor lor origini şi a propriului context

Cum să fii un/o aliat/ă?
Nu există o reţetă pentru cum să fii un/o aliat/ă. Fiecare trebuie să-şi găsească propriile modalităţi de a acţiona ca aliat/ă, dar există o serie de lucruri care trebuie luate în calcul:

  •  Experienţa de a fi parte dintr-un grup dominant este ascunsă, este invizibilă pentru tine.
  •  Trebuie să afli despre experienţele unor oameni care fac parte din grupuri marginale şi să le analizezi. Nu poţi înţelege opresiunea atât de clar ca cineva dintr-un grup marginal şi realizarea acestui lucru poate fi deconcertantă.
  • Procesul de a acţiona activ împotriva privilegiilor în timp ce eşti parte dintr-un grup privilegiat poate fi dificil, complicat din punct de vedere emoţional, pentru că presupune acceptarea unei istorii pe care ai moştenit-o şi care este adesea ruşinoasă.
  • Trebuie să găseşti echilibrul dintre dimensiunea individuală şi colectivă a oprimării. Sentimentele individuale de vinovăţie nu îndeamnă neapărat la acţiune. Este important de avut în vedere faptul că oprimarea funcţionează la un nivel colectiv şi structural. Încearcă să nu dai o dimensiune mult prea personală luptei împotriva oprimării, puterii şi privilegiului.

Iată câteva sugestii pentru cum să devii un/o aliat/ă3:

  • Învaţă despre, analizează şi înţelege felul în care funcţionează oprimarea, acţionează împreună cu alţii şi asumă-ţi riscuri.
    Discută cu oameni care au acelaşi context ca şi tine şi ajută-i să înţeleagă opresiunea şi să facă legături între diferitele forme de oprimare.
  • Ascultă la ceea ce au de zis membrii grupurilor cu care ai vrea să fii aliat/ă şi reflectează asupra spuselor lor.
  • Aminteşte-ti că toţi cei care sunt parte din majoritate contribuie la opresiune. Atitudinile şi sistemele de oprimare sunt ca aerul pe care-l respirăm. Nu există ceva în afara acestor sisteme. Din această cauză, un bărbat nu poate spune că nu este absolut deloc sexist sau o persoană „albă” că nu este rasistă, schimbarea acestor atitudini nu este niciodată completă, este mereu un proces, care trebuie înţeles ca atare. Astfel, cineva care şi-a analizat mai îndelung situaţia privilegiată va spune mai degrabă că este împotriva rasismului decât că nu este rasist/ă.
  • După ce ai acceptat că orice membru al unui grup dominant contribuie la opresiune, încearcă să nu te simţi un om „rău”. Transformă-ţi sentimentele de vinovăţie pentru istoria majorităţii în responsabilitate faţă de schimbarea sistemelor de opresiune.
  • Ţine minte că pentru tine, ca parte din majoritate, opresiunea e mai puţin vizibilă decât pentru cineva marginal. Dacă cineva îţi atrage atenţia asupra unui anumit comportament sau limbaj oprimant, nu intra în defensivă, prima ta reacţie ar trebui să fie să creditezi acea părere, să reflectezi asupra ei şi să o foloseşti ca pe o ocazie de a învăţa.
  • Fii conştient/ă de propriile privilegii şi ajută-i şi pe alţii să-şi vadă privilegiile. Vorbeşte despre invizibilitatea privilegiilor.
  • Când auzi un comentariu discriminator sau vezi un exemplu de oprimare la lucru, la şcoală, pe stradă, oriunde, fii primul/prima care ia atitudine, nu aştepta ca cineva dintre minoritari sa reacţioneze primul/prima.
  • Nu te gândi că ştii tu „ce e mai bine pentru ei”. Nu prelua conducerea, membrii grupurilor minoritare ştiu mai bine de ce este nevoie ca să-şi întărească organizaţiile.
  • Nu-ţi asuma merite sau atenţie publică pentru procesul de emancipare al unui grup minoritar, refuză să fii cel/cea care ia cuvântul şi discută cu presa. Reporterii vor fi, în general, mai interesaţi să discute cu tine pentru că se simt mai confortabil cu cineva dintre majoritari sau, pur si simplu, pot fi curioşi de motivaţiile tale. Vorbeşte cu presa doar dacă un/o membru/ă a grupului minoritar te roagă să faci asta, pentru că este util sa arăţi punctul de vedere al unui/unei aliat/e sau pentru că ar fi prea periculos ca cineva din grupul minoritar să fie vizibil/ă.
  • Nu omogeniza grupurile non-dominante, atâta vreme cât, la fel ca în grupurile dominante, şi aici există diferenţe şi disensiuni. Acord absolut nu există niciodată, în niciun grup, aşteaptă-te mereu la discuţii despre idei şi principii în orice grup.
  • Învaţă cât mai mult despre oprimare, ignoranţa ta este una dintre cauzele oprimării. Membrii grupurilor non-dominante nu vor avea neapărat timpul, interesul şi energia să te informeze şi să-ţi răspundă la întrebări, asumă-ţi faptul că trebuie să te auto-educi.
  • Lucrează împreună cu oameni care au acelaşi context ca şi tine ca să deconstruiţi procesele care duc la oprimarea altora. Împărtăşeşte idei şi strategii despre cum poţi deveni un/o aliat/ă şi evită să vorbeşti în numele celor oprimaţi.
  • Nu aştepta ca cei din grupurile minoritare să îţi ofere sprijin emoţional în munca ta ca aliat/ă. Ei/ele au propriile lor cauze şi frământări asupra cărora să-şi concentreze energia.
  • Asumă-ţi faptul că opresiunea este peste tot, în fiecare zi. Observă cine este în centrul atenţiei şi cine are puterea, felul în care oprimarea este negată, minimalizată şi justificată. Învaţă despre istoriile opresiunii şi înţelege legăturile dintre diversele forme de oprimare.
  • Nu fii surprins/ă dacă cei din grupurile oprimate te vor privi cu ostilitate, există motive întemeiate pentru suspiciunea lor.

Cum să afli informaţii despre posibilităţile de a subverti oprimarea4:

  • Găseşte cărţi, cursuri, website-uri, liste de discuţii, filme, etc. care sunt relevante pentru acest subiect.
  • Mergi direct la sursă şi citeşte cărţi scrise de oameni care reflectă la aceste probleme prin prisma propriei lor experienţe.
  • Ascultă o varietate de puncte de vedere.
  • Împărtăşeşte ceea ce ştii despre cum te poţi opune oprimării. Caută informaţii despre subiect.
  • Nu-i judeca pe ceilalţi prea aspru, ai înţelegere faţă de greşelile celorlalţi.
  • Motivează-te să acţionezi şi depăşeşte-ti limitele.
  • Analizează puterea şi opresiunea aşa cum se manifestă ele în toate aspectele vieţii tale.
  • Implică-te în grupuri care pun în discuţie şi încearcă să subvertească oprimarea.
  • Asumă-ţi responsabilitatea pentru felul în care iţi obţii informaţiile, pentru sursele în care ai încredere.
  • Găseşte oameni cu care să poţi discuta despre problemele acestea şi asculta o diversitate de opinii
  • Găseşte-ti timp să te ajuţi pe tine însuţi/însăţi, este adesea complicat să faci asta!
  • Fii sincer/ă cu tine însuţi/însăţi.
  • Clarifică-ţi cât mai bine poziţia în ceea ce priveşte oprimarea, dar să nu-ţi fie frică să admiţi ceea ce nu ştii.
  • Analizează critic realitatea din jur.

1Green Justice Guide

2Ann Bishop, Becoming an Ally

3From the Green Justice Guide, compiled from Ann Bishop and Paul Kivel
1Amplify, p. 191

Comments are closed